Acasă Arta de a fi părinți Zăpadă cu aromă de copilărie

Zăpadă cu aromă de copilărie

1094
0
DISTRIBUIȚI

   Ah ce repede a trecut timpul! Parcă doar ieri eram la săniuș cu prietenii de la bloc și stăteam până seara afară făcându-ne jurăminte că vom rămâne prieteni toată viața.
Acum zăpada nu mai e de un metru și nici copiii cu săniile nu mai sunt pe dealuri, cât despre prietenii de la bloc mai sunt prietenă doar cu câțiva, dar de alții nu mai știu nimic.  Râd când mă gândesc că ne promiteam că indiferent unde ne va duce viața ne vom întâlni toți la maturitate și ne vom juca jocurile de atunci… dar nu ne-am întâlnit. Acele jurăminte ni se par acum prostești și probelmele cotidiene ne consumă timpul, nu surprizele de la guma Turbo sau ce jocuri noi să mai inventăm.
   Atunci îmi doream să cresc, acum îmi e dor să merg de mână cu mama și tata și să mă simt protejată, să facem poze și când se termină pozițiile să mergem cu filmul la developat.
    Mi-e dor să merg în vacanțe la bunici (am de acolo mai multe amintiri decât în vacanțele de la mare, deși atunci ziceam eu că îmi place mai mult la mare). Mi-e dor să îmi povestească bunica povești din tinerețea ei și să îi văd pe toți râzând.  La ei mă bucuram mereu de dragostea și răsfățul pe care mi le ofereau, acum în locul lor sunt două cruci pe un mormânt.
   Locul copilului care îmi zâmbea în oglindă a fost luat de o femeie cu griji și cu problemele normale pentru societatea în care trăim.
Nu știu când a trecut timpul, mi-e dor de copilărie, mi-e dor de oamenii dragi care nu mai sunt în viața mea, dar sunt recunoascătoare pentru tot ce am acum. Sunt norocoasă pentru tot ce viata mi-a oferit pentru că este mai mult decât m-am gândit eu vreodată că aș putea să am!
   Mă gândesc că depinde foarte mult de mine să îi ofer fiicei mele o copilărie liniștită și frumoasă, să îmi petrec timp cu ea și să o fac să se simtă cel mai iubit copil de pe Pământ.
   Aș vrea să o învăț să se bucure de copilărie, nu să aștepte cu nerăbdare să crească. Aș vrea să îi arăt să găsească motive de bucurie în fiecare perioadă din viața ei și să strângă în jurul ei doar oameni de la care va avea mereu ceva bun de învățat.
Am avut o copilărie frumoasă, probabil din acest motiv  îmi e atât de dor de ea… ție de ce ți-e dor?

Roxana Jibotean