Acasă Arta de a fi părinți  „Arta de a fi părinți” -„Lasă-l că e mic și nu înțelege!”

 „Arta de a fi părinți” -„Lasă-l că e mic și nu înțelege!”

2392
4
DISTRIBUIȚI

De-a lungul vieții noastre jucăm mai multe roluri și, fără îndoială, cel mai important rol al meu este cel de mamă. De un an și ceva sunt mama Taniei, iar în trecut am fost “mama” copiilor de la centrul de plasament la care am lucrat. Învăț zilnic despre parenting și știu că mai am multe de învățat așa că m-am hotărât ca în fiecare luni, după ora 19, să îți ofer un articol despre copii și despre educație. Tu citește-l și spune-mi părerea și învățăm împreună tot ce este folositor să știm. Dacă crezi că sunt subiecte importante despre care ai vrea să mă documentez și să scriu, nu ezita să îmi spui. Haide să descoperim împreună minunata lume a copiilor și complicata lume a educației!

           Lasă-l că e mic și nu înțelege!

     De când sunt mamă aud foarte des expresia “e mic și nu înțelege”. Total greșit! Dacă e mic nu înseamnă că nu are capacitatea de a înțelege ce vorbești. Cum putem să credem că ei nu înțeleg când încă din prima lună de viață își recunosc mama sau intuiesc că urmează să meargă la plimbare în momentul în care începem să îi îmbrăcăm?
     Copiii înțeleg ce li se transmite prin cuvinte încă din primul an de viață. Da, e drept că uneori nu înțeleg sensul anumitor cuvinte și până la urmă nici noi, adulții, nu înțelegem toți termenii limbii române (din acest motiv s-a și inventat dicționarul explicativ). Gândiți-vă cum ar fi dacă în momentul în care nu înțelegi ce ți se spune sau crezi că ai înțeles, dar faci total invers decât ți s-a cerut, vine un om mai mare de două, trei ori decât tine, te bruschează și îți dă peste mână întrebându-te răspicat de ce nu asculți?! Nu e prea plăcută imaginea, nu? Gândiți-vă în momentele în care vă pierdeți cumpătul la micul omuleț de lângă voi și faceți-l să înțeleagă ce vreți să îi transmiteți. Se întâmplă ca uneori să înțeleagă ce îi ceri, dar să facă opusul doar din dorința de a experimenta și de a vedea el ce se întâmplă dacă face cum consideră el.
Este recomandat chiar să îl lăsați și să îl susțineți, atâta timp cât nu e în pericol. Dar
oare noi nu suntem la fel? Indiferent ce ni se spune oare nu vrem uneori să vedem noi
cum e?
      O mămică se plângea zilele trecute că a încercat să îi spună fiicei ei că nu e
normal să meargă în pijama la grădiniță, a început să țipe, a îmbrăcat copilul cu forța
și l-a dus la grădiniță unde fata a plâns toată ziua. Dar nu era mai simplu să ia haine de
schimb și în momentul când copilul ajungea la grădiniță, iar copiii râdeau de îmbrăcămintea ei, să o schimbe în hainele pe care i le-ar fi dat de acasă? Era o experiență pe care, fără îndoială, fata nu ar mai vrut să o repete din moment a văzut ce se întâmplă dacă merge la grădiniță în pijama.
    Știu… Uneori e greu și îți pierzi răbdarea, dar când erai mic și părinții tăi făceau la fel cu tine, nu spuneai “eu nu voi face niciodată așa cu copilul meu”? Ei bine exact acum e acel moment… “când voi fi mare” este de fapt acum! Dacă îl bați sau îl cerți o să ajungă să facă exact același lucru cu un copil de vârsta lui care nu a înțeles ce el i-a explicat sau nu vrea să facă ce îi cere el. Este evident că o să creadă că asta este normalitatea din moment ce se întâmplă la fel acasă.

      Meseria de părinte este cea mai grea, dar nu uita că cel mai important element al
educației copilului este comportamentul tău!

Roxana Jibotean

4 COMENTARII

  1. Eu m-as fi dus cu tot cu ea la grădiniță, imbracata tot în pijama. Și a doua zi, toți copiii ar fi urmat trenul. ??

    Felicitări, mămica Taniei! O sa te citiM!

  2. Felicitari Roxi! Super articol. Bine te-ai gândit să împărtășești ce știi!

  3. Bravo Roxi !!! Vroiam sa citesc Gazeta Sporturilor…dar când am vazut ca ai facut tu un articol…am zis sigur e mai interesant…si chiar asa a fost…Felicitariiii !!!

  4. În unele ipostaze…m-am regăsit si eu…din motivul…că…mi-am pierdut răbdarea..dar,…în câteva clipe mi-am regăsit calmul…si sincer i-am spus băiatului meu David,..tati îmi pare rău,…iartă-mă…dar vreau să-ți fie bine…si nu mă asculți…dar…mereu mi-am pus întrebarea cât de bine pot eu să-l înțeleg,…
    Merită mereu să citim asemenea articole…fiindcă “e un capitol din lecția să fii părinte”…

Comments are closed.