Acasă Fragmente de viata „Fragmente de viață” ep. 22 – „Îmi e dor să fiu din...

„Fragmente de viață” ep. 22 – „Îmi e dor să fiu din nou copil”

110
0
DISTRIBUIȚI

   În mare parte îmi este foarte dor de copilărie și de tot ceea ce este legat de ea. Mă
întristez atunci când văd ce copilărie au copii din ziua de azi. Toți au telefoane, tablete…      Din păcate copilăria pe care am avut-o eu, cei din ziua de azi nu au parte de o astfel de copilărie.
   Mi-aș dori să pot să fiu din nou copil dar din moment ce nu se poate , îmi mai rămâne
doar să păstrez amintirile adânc întipărite în minte și în suflet și să retrăiesc copilăria prin aceste amintiri!
   Este ironic faptul că oricât de mult încerci să rămâi cu sufletul curat, din toate părţile eşti bombardat cu fel şi fel de gesturi şi vorbe, încât ajungi ca într-un final să ai un suflet obosit. Au trecut acele vremuri în care erai copil şi dacă ţi se întâmpla ceva, alergai în braţele protectoare ale părinţilor. Au trecut… Acum nu prea mai ai unde să alergi, decât în neştire, prin oraş. Nu poţi decât să ieşi pe uşă şi să te duci unde te taie capul, pentru că altundeva nu ai unde să te duci. Sau să ceri implorator spre cer, către Dumnezeu.
   Nu cred că noi ca şi adulţi am uitat cum e să fii copil. Ne înşelăm. Încă ne mai amintim
perfect, retrăim acele clipe din nou şi din nou. Nu, nu am uitat, ci nu mai putem.
Sunt convins că și tu îți aduci aminte cu mare drag de copilărie. Acea perioadă a vieții în
care totul era simplu, frumos și nu trebuia să faci mai nimic.
   Perioada în care părinții îți făceau toate poftele (atunci când meritai) și tu stăteai cât era
ziua de lungă pe-afară cu prietenii, la joacă.
Copilăria este cu siguranță cea mai prețioasă perioadă a vieții. Când ești copil abia
aștepți să crești și să faci ce vrei tu, fără să mai fii îngrădit de părinți.
   Fugim atât de tare de copilăria noastră, de inocența și sinceritatea cu care ne exprimam
când eram mici, de culorile în care vedeam lumea, de bucuria pe care o simțeam atunci când ne vedeam prietenii, de felul în care toată lumea se purta cu noi, de grija zilei de mâine, de lipsa noțiunii timpului, de jucării, de joc, de joacă, de relaxare, de fericirea autentică pe care o simțeam atunci când în ziua de Crăciun deschideam cadourile încât ne simțim insultați dacă cineva ne asociază cu ideea de copil.
   Lumea nu s-a schimbat, noi ne-am schimbat. Pentru că realitatea este percepție. Noi
modelăm lumea, prin gândurile noastre. Ceea ce vedem este ceea ce gândim.
Însă eu vreau să fiu din nou copil. Să mă bucur atât de tare pe cât mă bucuram când
eram mică, de cele mai mici lucruri din lume. Să nu mă îngrijoreze viitorul și să nu mă supere trecutul. Să iubesc oamenii. Să cunosc oameni noi. Să fiu tot timpul cu zâmbetul pe buze. Să nu-mi fac griji și probleme inutile din orice. Pentru că a fi copil înseamnă a fi tu cel adevărat, nu egoul. Înseamnă să te exprimi într- un mod sincer și autentic.              Înseamnă să nu-ți pese de părerea altora și să te exprimi așa cum ești, fără să-ți fie frică dacă cineva te place sau nu. Înseamnă să nu te mai uiți la ceas, să nu te
mai gândești la ce a fost și să nu te mai îngrijoreze ceea ce o să vină.

*L.G.