Acasă Fragmente de viata „Fragmente de viață” ep. 13 „Mi-e dor…”

„Fragmente de viață” ep. 13 „Mi-e dor…”

634
0
DISTRIBUIȚI

   De curând, s-au ridicat din adâncuri mici demoni şi umbre.
Da, mi-e dor să fac “dragoste”. Mi-e dor să mă pierd în nopţi pasionale cu cineva drag pe care îl cunosc, căruia îi cunosc gândurile şi sufletul, cu care am stat de vorbă şi căruia i-am cunoscut adâncurile minţii şi ale inimii.
   Mi-e atât de ciudă.
Ciudă cruntă pe faptul că ies din relaţii şi ei îşi găsesc rapid pe cineva şi eu nu. Nu. Un NU înverşunat şi sincer, crunt de sincer. Şi barbar de adevărat. Nu, pentru că nu vreau orice. Nu, pentru că nu accept orice. Mi-e ciudă să nu am cu cine ieşi în weekend când soarele încălzeşte tare şi puternic oraşul de îmi vine să fug şi să urlu în mine, fiindcă credeam că am scăpat de stările astea de demult şi, de fapt, nu e aşa.
   Mi-e dor de toate şi, în unele momente, mi-e dor doar de un singur om, un om lângă care să mă trezesc în fiecare dimineaţă, ascultându-i inima, stând acolo lângă corpul lui cald, cu pielea mea lipită de prezenţa clară a pielii lui.
   Cum să mărturisesc că mi-e dor de toate astea? De piele, de atingere, de pasiune, de iubire, de a face dragoste fără a ne şti nimeni, de bine, de iubire împărţită doar la doi?!
   Şi, totuşi, am nevoie să mărtursiesc. Ceva, cumva, într-un fel. Pentru ca stolurile negre din mine să fie eliberate, pentru ca soarele să apară din nou, pentru ca să răsune ecou de păsări căntătoare şi nu scrăşnetul metalic al nemulţumirilor.
   Mărturisesc că îmi doresc să fac dragoste, un fel de sex pasional cu acel cineva cu care să mă simt conectată fizic, psihic, intelectual, emoţional. Trăiri omeneşti. Emoţii ce ne definesc ca fiinţe umane

*L.G.