Acasă Gânduri Căsnicia – basm sau realitate?

Căsnicia – basm sau realitate?

695
2
DISTRIBUIȚI

       Căsnicia – basm sau realitate?

  Fiecare căsnicie începe cu o poveste de dragoste, cu fluturi în stomac și promisiuni ca acel: „A fost odată ca niciodată ”…. musai va avea ca sfârșit ….„și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”.
   Pentru o perioadă de timp chiar funcționează. Gândesc, simt și trăiesc la unison. Dorințele ei sunt și ale lui, gândurile lui sunt și ale ei, nevoile ei sunt și ale lui, sunt unul centrul universului celuilalt.
În realitatea zilelor noastre….în schimb….finalul de foarte multe ori nu e așa.
   De ce se ajunge la despărțire? Nu contează că după o lună, un an, doi, douăzeci….se întâmplă. Nu mai putem să ajungem la un consens, e atât de grea conviețuirea în doi?
   Oare părinții și bunicii noștri nu au avut discuții, neînțelegeri, neajunsuri? Cu toate acestea….au îmbătrânit împreună, cu toate bucuriile și necazurile ce bunul Dumnezeu le–a rânduit. Îmi aduc aminte cu drag, vorba bunicii pe care atunci nu o înțelegeam: „draga mea de căsnicie se ține cu dinții”.
Astăzi câți dintre noi facem acest lucru?
  Câți dintre noi caută o soluție?
Iar atunci când rezultatul iubirii noastre este fructificat și Dumnezeu a binecuvântat căsnicia cu un copil, doi sau…mai mulți…această hotărâre de a nu mai continua viața în doi, cu toate că am jurat:„până când moartea ne va despărți”, este mult mai dureroasă, atât pentru parteneri cât și pentru copii.
   Știu, se spune decât să trăiești într–un stres continuu, într-un mediu în care copii văd zilnic certuri și simt frustrări, când cei doi nu mai au aceleași idealuri, când descoperi că dacă până mai ieri universul unuia era și al celuilalt, iar azi…te întrebi unde e acel univers?, când discuțiile în contradictoriu sunt zilnice, sau când dormitul împreună este o corvoadă……când nu mai ai forța să ți cu dinții de acestă căsnicie….ce e de făcut?
   Care sunt totuși cauzele?
– Comunicarea, ar zice unii, dar oare de ce nu o mai facem? Adu-ți aminte te rog când erai îndrăgostit, când vă întâlneați, câte vă spuneați, fiecare gând, fiecare plan, țel, vis, cu câtă dragoste și patimă vă îmbrățișați, sentimentele unice care vă uneau, forța dragostei, cu care credeați că puteți să doborâți orice obstacol.
– Rutina, ar zice alții-lipsa gesturilor tandre, a cuvintelor frumoase, a intimității de cuplu, care au condus către o distanțare emoțională și fizică.
– O alta cauza a divorțului este abuzul. Indiferent de ce natura este, fizic sau psihic, abuzul nu poate fi constructiv într-o relație.
– Infidelitatea este unul dintre cele mai des întalnite motive de divorț. Ea apare atunci când între parteneri, deși iubirea și respectul exista în continuare, se produce o puternica plafonare sau o lipsa a intimității sexuale. Din acest motiv, intimitatea într-un cuplu, trebuie întreținută constant.
   Dar dragii mei, căsătoria nu este un „dat”, nu e suficient ca tu, ca partener sa fii prezent în relație și să uiți să acorzi atenție, afecțiune și apreciere, nu e suficient să afirmi: ofer ceea ce primesc. Ia oferă tu și o să vezi că o să și primești după puțin timp. Ia încearcă să descoperi iar omul de lângă tine….să afli gândurile lui, sentimentele, țelurile, preocupările…
   E posibil, știu… prinși în vâltoarea vieții, sau de preocupările zilnice, copii, carieră, familie, serviciu, casă…să uităm de noi, de omul de lângă mine, de cel cu care am ales să îmi petrec toată viața. Da, într – adevăr nu mai suntem cei de altădată, m-am schimbat eu, te-ai schimbat tu, ne-am schimbat noi, dar…împreună întotdeauna se găsește o cale. Găsește – ți timp pentru voi, câteva minute zilnic, poate pentru a vă ține de mână, poate pentru a savura un ceai sau un pahar de vin, poate pentru a lua masa împreună, poate….orice îți trece prin cap, surprinde–ți partenerul și fa-i ziua frumoasă. Trimite-i pe parcursul zile un sms, cu un cuvânt: poate fi: te ador, te iubesc, suflet…..sau orice alint îți trece prin cap…încearcă să îl/o cucerești din nou, să vă îndrăgostiți azi…de omul care a devenit, nu de cel care a fost, fă gesturi tandre, chiar dacă la început ți-e greu, sau celălalt v-a fi surprins, nu te da bătut/ă.
  Ce te împiedică să încerci?
Găsește iar motivul pentru care v-ați căsătorit, redescoperă omul acela, niciunul dintre parteneri nu este mai important ca celălalt, sunteți importanți amândoi, împreună, pentru totdeauna.
   Zig Ziglar spunea: „Multe căsnicii ar fi mai reușite dacă soțul şi soţia ar înţelege că sunt în aceeași tabără ”.

Nadia Spatariu

foto google.com

2 COMENTARII

  1. „Multe căsnicii ar fi mai reușite dacă soțul şi soţia ar înţelege că sunt în aceeași tabără ” pornesc de la finalul articolului tau…daca ar constientiza acest lucru…treaba ar merge bine insa intotdeauna cineva crede ca este mai bun …Casnicia nu este basm ci pur si simplu realitatea la care toti ajungem, mai devreme sau mai tarziu. Da, mai demult , casniciile durau pentru ca exista mai multa rabdare, compasiune si intelegere. Exista si acum situatii in care se incearca , se are rabdare, se cauta solutii pana in ultimul moment, pana in clipa in care se vede ca lupta e de o singura parte. Uneori, unul dintre parteneri greseste atat de mult incat slabe sanse ca sa mai fie bine candva…dar…cred ca trebuie gandit mult mai bine asupra casniciei , inainte . Cred ca trebuie sa ne punem intrebarea , inca de la inceput…ce va fi peste ani? cum il voi vedea pe omul de langa mine peste 10, 20, 30…de ani?ce sunt in stare sa fac eu pentru casnicia mea, pentru viata noastra? Greseala cea mai mare e, consider ca se face atunci cand respectul si increderea nu primeaza, cand viitoarul il vad aproape, cand sunt eu , el si nu noi…ar fi multe de explicat aici, cred ca mai scriu si eu un articol prin acest comentariu :)) …insa, ideea e simpla, casnicia inseamna eu, el…adica noi! Gandurile, problemele, bucuriile, sacrificiile, fericirea….toate sunt ale noastre, noi doi. Aici nu mai suntem singuri! Daca reusesti sa tii cont de asta si poti face ca fericirea ta sa fie fericirea partenerului (si invers, evident) atunci casnicia este de succes!

    • Cu siguranță….doar că noi ar trebuii sa fie noi….nu eu și restul…sau eu si el….ci noi un singur trup….asa cum nu te poți răni singur…..așa ar fi indicat sa nu – l rănim nici pe celălat….binenteles sunt foarte multe lucruri de adăugat….esentialul cred, că a fost subliniat.

Comments are closed.